Învăţarea

. Personalitatea şi, în general, psihicul se formează şi se dezvoltă prin intermediul învăţării. În acest demers evolutiv, cheia este învăţarea. Totul se învaţă, de la mers, îmbrăcat, mâncat, vorbit, citit, scris, socotit până la modalităţi de relaţionare socială şi conduite ghidate de valorile binelui, frumosului şi adevărului.

. Învăţarea este o activitate prin care omul se adaptează la solicitarile mediului. Ea se manifestă sub forme foarte diverse, ca, de exemplu:

Învăţarea socială. Constă în asimilarea de comportamente sociale, de noi modalităţi de relaţionare interumană şi, în consecinţă, de noi trăsături de personalitate. În general, învătarea umană este socială, deoarece se petrece în contexte culturale şi este dirijată de modele educaţionale. Întotdeauna învăţarea socială este o interînvăţare şi ea are drept conţinut experienţele pe care şi le transmit reciproc cei care intră în acţiune în calitatea lor de indivizi, grupuri sau colectivităţi.

Învătarea cognitivă. Se referă la însuşirea cunoştinţelor şi operaţiilor intelectuale corespunzătoare, la constituirea unor sisteme cognitive. Include şi formarea conceptelor şi a sistemelor de concepte, precum şi trecerea de la conceptele empirice la cele ştiinţifice. Însuşindu-şi o noţiune, individul devine capabil să generalizeze această noţiune asupra altor situaţii-stimul care nu au avut rol în învăţarea propriu-zisă. Efectul învăţării noţiunilor este de a elibera individul de sub controlul exercitat de stimulii specifici. Învăţarea corectă a noţiunilor este hotărâtoare pentru om, întrucât acesta citeşte în termenii noţionali, comunică, gândeşte, interrelaţionează prin noţiuni.

Învătarea de reguli. O regulă este un lanţ de concepte care formează ceea ce, în general, denumim cunoştinţe. Conceptul este unitatea, iar regula reprezintă relaţionarea utilă a unităţilor conceptuale. De aceea, învăţarea regulilor este dependentă de învăţarea conceptelor componente. Înlănţuirea conceptelor în perspectiva formulării principiilor se poate face, de exemplu, pornind de la pronunţarea principiului, desprinderea caracteristicilor şi apoi specificarea posibilităţilor sale aplicative în acţiuni directe şi implicite.

Învăţarea afectivă. Presupune însuşirea de modalităţi prin care omul să fie capabil de urmatoarele: o mai bună conştientizezare a manifestărilor afective, exprimarea adecvată a stărilor emoţionale, recunoaşterea corectă şi rapidă a acestora prin interpretarea limbajului nonverbal al celorlalţi, autocontrol sporit în plan emoţional etc.

. Demersurile de consiliere şi psihoterapie cognitiv-comportamentală sunt tot activităţi de învătare, deoarece individul asimilează deprinderi şi comportamente noi, care să îi asigure o relaţionare mai armonioasă cu sine şi cu semenii.

. “Învăţarea este descoperirea a ceea ce ştii deja.” Richard Bach