ADHD

. ADHD este o tulburare de comportament, întâlnită frecvent la copii şi adolescenţi, caracterizată prin următoarele simptome:

Hiperactivitate: se mişcă foarte mult, îi este foarte greu să stea într-un loc, vorbeşte excesiv, aleargă agitat şi în mod nepotrivit;
Deficit de atenţie: este uşor de distras, face multe greşeli din neatenţie, pierde lucrurile cu uşurinţă;
Impulsivitate: întrerupe frecvent interlocutorul, aşteaptă cu greu să-i vină rândul, nu respectă instrucţiunile, răspunde înainte să se termine întrebarea.

. Hiperactivitatea şi impulsivitatea se regăsesc mai des la băieţi, în schimb, deficitul de atenţie este manifestat mai des de către fete. . Există trei subtipuri de ADHD, şi anume:

Tipul predominant hiperactiv: prezintă comportament impulsiv şi un autocontrol deficitar;
Tipul predominant neatent: distractibilitatea atenţiei cu afectarea memoriei de scurtă durată şi dificultăţi majore de învăţare;
Tipul combinat: manifestă atât hiperactivitate, cât şi deficit de atenţie.

. ADHD este o tulburare de natură neurobiologică, cauzată de un dezechilibru de dopamină şi noradrenalină din creier. Aceste substanţe chimice sunt responsabile pentru controlul unor comportamente de tipul impulsivităţii şi atenţiei.

. Diagnosticul de ADHD este stabilit doar de către medicul psihiatru de copii şi adolescenţi în colaborare cu psihologul clinician. Pentru a diagnostica o tulburare de tip ADHD, trebuie ca simptomele să îndeplinească câteva criterii, ca de exemplu:

Să se manifeste înaintea vârstei de 7 ani;
Să se manifeste cel puţin de 6 luni;
Să fie prezente în minimum două situaţii diferite (ex. la şcoală, acasă etc.).

. “Copiii au nevoie mai mult de modele decât de critici.” Joseph Joubert