Telefon:0764.443.184                                Telefon:0721.349.765                                                                                                                                                                                                                   E-mail: gabriel.pirvan@psihoutil.ro         E-mail: roxana.patrascu@psihoutil.ro                                      

                                        Carieră

 

.      Termenul de carieră, ca şi alte noţiuni din psihologie, prezintă multe înţelesuri. Într-o  accepţiune foarte cuprinzătoare, cariera reprezintă toate deciziile, şcolile, formările, specializările, job-urile aferente unei profesii. De exemplu, cariera de avocat ar putea include un traseu profesional, care să implice o decizie de a urma o asemenea cale încă de la grădiniţă, apoi urmarea unui liceu cu profil socio-uman, după care facultatea de drept, specializarea în cadrul baroului de avocatură etc.

.     Situaţia în care omul ştie de mic copil ce carieră profesională corespunde personalităţii sale şi decide în acest sens – este un caz rar şi reprezintă excepţia de la regulă. De obicei, la vârsta adolescenţei încep să se contureze opţiunile profesionale.

.     În perioada adolescenţei, uneori, aceste opţiuni sunt corecte, adică conforme cu înclinaţiile, interesele şi mai ales aptitudinile persoanei. În nenumărate situaţii, însă, alegerile profesioanle sunt greşite, nepotrivite şi chiar utopice, deoarece nu ţin cont de specificul personalităţii celui în cauză.

.      Sunt şi situaţii în care oamenii sunt programaţi de mici să urmeze sau să împlinească planul de carieră al altcuiva, de regulă, al unuia dintre părinţi. De exemplu, mama a dorit să devină actriţă de teatru, dar, din varii motive, nu şi-a împlinit acest vis vocaţional. Aşadar, fiica vine pe lume cu “menirea” de a realiza profesional ceea ce nu a reuşit mama sa. Nici nu mai contează dacă fiica are cu adevărat talent actoricesc sau nu. Va avea grijă mama ei să o “formeze”. Şi uite aşa o frustare se transimte de la o generaţie la alta sau, cu alte cuvinte, avem ilustrarea unui fenomen transgeneraţional.

.     Pentru a nu se ajunge la situaţii de acest gen sau altele asemănătoare, este indicat ca omul să-si  educe capacitatea de a face o alegere vocaţională raţională. Aceasta  include, în special, realizarea unui demers de cunoaştere de sine, în care, cu ajutorul psihologului, individul să-si conştientizeze următoarele aspecte psihologice:

• Valorile: ce preţuieşte el mai mult în viaţă şi de ce (ex. adevărul, banii, prietenia, sănătatea, celebritatea etc.);
• Interesele ocupaţionale: ce tipuri de activităţi îi plac foarte mult, care nu-i plac sau care îi sunt indiferente şi de ce (ex.  preferă activităţi de tip social în care are ocazia să cunoască oameni noi, să vorbească în faţa acestora şi detestă activităţi care implică multă rutină şi relaţionare interpersonală foarte puţină;
• Aptitudinile: activităţile pe care le realizează uşor, repede şi la un nivel superior mediei populaţiei (ex. are talent la muzică, matematică, fotbal etc);
• Temperamentul: ce tip de fire este de felul său (ex. fire introvertită sau extravertită) etc.

.      Abia după ce-şi identifică specificul elementelor psihologice menţionate anterior, individul ar trebui să caute şi profesiile care solicită un asemenea profil şi, în cele din urmă, să aleagă profesia şi tipul de carieră pe care doreşte să o urmeze.

.      “Încrederea este balamaua uşii spre succes.” Mary O’Hare Dumas