Distimia – cea mai frecventă formă de depresie

. Distimia este o formă mai uşoară de depresie, dar cronică. Aceasta este mai frecventă, deoarece tinde să apară din perioada copilăriei sau adolescenţei. Dacă distimia survine înainte de etatea de 21 de ani – se numeşte distimie cu debut precoce. Când survine după etatea de 21 de ani sau mai târziu, se numeşte distimie cu debut tardiv. Distimia se mai numeşte şi depresie cronică, depresie minoră sau tulburare distimică.
. Este normal ca o persoană să se simtă tristă, supărată din când ȋn când sau nefericită din cauza unor situaţii de viaţă negative. În cazul distimiei, sentimentul de tristeţe, lipsa ȋncrederii ȋn sine, pierderea speranţei, a interesului pentru activităţile de zi cu zi durează mai mulţi ani şi afectează viaţa personală si profesională. Chiar dacă simptomele distimiei pot fi de intensitate mai uşoară, aceasta poate afecta mai grav viaţa persoanei deoarece durează mai mult timp.

Criteriile de diagnostic pentru distimie sunt următoarele:

1. Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, timp de cel puţin 2 ani ( la copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă, iar durata trebuie să fie de cel puţin 1 an, de altfel acestă tulburare debutează deseori ȋn copilărie).

2. Prezenţa în timp ce este depresiv a două (sau mai multe) din următoarele simptome:

apetit redus sau mâncat excesiv;
insomnie dau hipersomnie;
energie scăzută sau fatigabilitate;
stimă de sine scăzută;
capacitate de concentrare redusă sau dificultate în a lua decizii;
sentimente de disperare

3. În cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii şi adolescenţi) persoana nu a fost niciodată fără simptomele de la criteriile 1 şi 2 timp de mai mult de 2 luni, odată.

Cauzele distimei

. Principalele cauze ale distimiei pot fi:

Evenimentele stresante de viaţă, problemele financiare, familiale etc;
Credinţele şi gândurile disfuncţionale despre sine, ceilalţi şi/sau despre viaţă;
Factorii genetici, deoarece apare mai des la persoanele cu rude biologice care suferă de această tulburare;
Afecţiunile medicale cronice etc.

Tratamentul distimei

. De regulă, distimia nu se ameliorează de la sine, ba chiar poate progresa ȋn depresie majoră. De aceea, se recomandă consult medical şi tratament cât mai din timp. Tratamentul poate consta ȋn psihoterapie şi/sau medicaţie.
. În cadrul şedinţelor de psihoterapie cognitiv-comportamentală discutăm cu persoana despre durata, frecvenţa şi gravitatea simptomelor şi stabilim un plan de terapie. De-a lungul demersului psihoterapeutic persoana învaţă şi exersează tehnici şi metode pentru a schimba, ȋmbunătăţi propriile gândurile, emoţii şi comportamente, astfel ȋncât să devină mai productivă, mai echilibrată şi cu un tonus emoţional mai bun.

Pentru stabilirea şedinţei sau pentru alte informaţii, vă rugăm să ne contactaţi.

. “Nu poţi ȋmpiedica păsările tristeţii să zboare pe deasupra capului, dar te poţi ȋmpotrivi să ȋşi facă cuib ȋn capul tău.” Proverb chinezesc