Asertivitatea

. Termenul de asertivitate provine din to assert care înseamnă, stricto senso, a afirma, a spune. În psihologie, asertivitatea are înţelesuri multiple şi diverse, ca, de exemplu:

capacitatea individului de a fi sincer cu el însuşi;
abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile;
comunicarea directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să câştigăm respectul celor din jur;
abilitatea de a solicita cereri sau de a refuza cereri, abilitatea de a spune ”nu” fără a te simţi vinovat sau jenat;
modalitatea prin care o persoană îşi dezvoltă respectul şi stima de sine;
modalitatea prin care o persoană face faţă presiunii grupului şi îşi exprimă deschis opiniile.

. Asertivitatea este şi un mod de relaţionare diferit de agresivitate şi pasivitate. Implică un comportament optim şi dezirabil social. Comportamentele asertive asigură relaţii mai armonioase sub aspect emoţional, ajută la atingerea obiectivelor, fără a neglija interesele celorlalţi şi reduce numărul situaţiilor generatoare de anxietate. . Persoanele lipsite de asertivitate sunt animate de anumite credinţe iraţionale care le împiedică să se deschidă şi să se dezvolte în direcţia relaţionării şi comunicării asertive.

. Cele mai des întâlnite credinţe iraţionale sunt următoarele:

Credinţa că ceilalţi, mai ales un bun prieten, ar trebui să ştie ce simt, ce îmi place sau ce mă deranjează;
Credinţa că este ruşinos şi reprezintă un semn de slăbiciune să fii anxios. Consecinţa unei astfel de idei este evitarea situaţiilor în care omul crede ca va fi anxios;
Credinţa că nu poţi fi iubit şi aprobat de toată lumea, dacă nu eşti supus.

. Formarea de abilităţi şi comportamente asertive se poate realiza pe baza unui program de antrenament individualizat, care presupune parcurgerea următoarelor etape:

persoana, sub îndrumarea consilierului, realizează o listă cu situaţiile de viaţă în care consideră că s-a comportat inadecvat;
din această listă alegem 5 situaţii cât mai diverse sub aspectul contextului şi al participanţilor;
ierarhizăm cele 5 situaţii în sens crescător, în funcţie de intensitatea disconfortului resimţit;
analizăm o situaţie din listă, pentru a identifica cine a generat problemele, ce comportamente şi atitudini s-au manifestat , cum s-a comportat persoana, ce comportamente doreşte aceasta să schimbe, cum ar dori să reacţioneze într-o situaţie asemănatoare;
se simulează situaţia analizată în cadrul unor jocuri de rol, atât în varianta neasertivă cât şi în cea dorită de persoană.

. Fiecare şedinţă trebuie să aibe obiective precise, termene bine precizate şi să urmărească progresele realizate.

Pentru programări online, la cabinet sau pentru mai multe informaţii, vă rugăm să ne contactaţi.

. “Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc și nu se cunosc pentru că nu comunică.” Martin Luther King