fb linkedin twitter rss mail
background psihoutil

 

Telefon: 0721. 349.765                                    Telefon: 0764.443.184                                 

E-mail: roxana.patrascu@psihoutil.ro          E-mail: gabriel.pirvan@psihoutil.ro

                       

                                    Perfecţionismul

 

.      În limbajul cotidian, a fi perfecţionist înseamnă a dori să fii foarte bun în ceea ce faci, a-ţi stabili standarde foarte înalte, a nu te mulţumi cu bine, ci doar cu foarte bine, deoarece altfel rişti să te blazezi. Reversul acestei  atitudini constă în faptul că-l determină pe om să fie mai tot timpul nemulţumit de realizările sale, să-şi stabilească ţinte nerealiste, cu mult peste nivelul aptitudinilor sale şi să trăiască o stare de conflict cu sine însuşi.

.       În foarte multe cazuri, această atitudine nevrozantă îşi are originea în familie, în veşnica nemulţumire a unor părinţi de rezultatele copiilor, care, dacă nu sunt maxime, sunt egale cu zero. Părinţii care îşi “educă” copiii după dictonul: “Dacă ai ieşit pe locul doi, eşti un ratat”,  deşi aceştia, la rândul lor, în multe cazuri, pot fi departe de locul doi.

.      Mulţi oameni confundă atitudinea de căutare a perfecţiunii, a excelenţei cu perfecţionismul. Aceasta constă în a dori să faci lucrurile bine, dar nu în scop demonstrativ şi nici să condiţionezi stima de sine de rezultatele activităţilor. De asemenea, a căuta excelenţa nu înseamnă a fi chinuit de obsesia de a părea perfect.

.      Atitudinea de căutare a perfecţiunii îl fereşte pe om de manifestări nevrotice şi îl face să  fie mai creativ, mai spontan şi mai fericit.

.      Pentru o mai clară înţelegere a diferenţei dintre cele două atitudini, oferim mai jos o scurtă portretizare a aspectelor esenţiale ale acestora.

 Portretul perfecţionistului

  • Teamă de eşec sau simţ al datoriei;
  • Interesat doar de dominarea celorlalţi şi indiferent faţă de activitatea în sine;
  • Nevoie imperioasă de a câştiga stima de sine prin realizări extraordinare;
  • Terorizat de ideea eşecului;
  • Îşi ascunde emoţiile de ceilalţi şi încearcă să pară stăpân pe manifestările afective din teama de a nu pierde stima şi respectul oamenilor.

Portretul căutătorului excelenţei 

  • Manifestă entuziasm, pasiunea descoperiri şi a depăşirii limitelor personale;
  • Eforturile depuse îl fac să se simtă îmbogăţit, chiar dacă nu obţine rezultate deosebite;
  • Nu condiţionează stima de sine şi nici nu simte nevoia de a imprersiona pe alţii;
  • Vede în eşec o ocazie de a învăţa şi de a se maturiza;
  • Îşi exprimă sentimentele şi nu se teme să se arate şi slab.

.      Perfecţionismul poate genera în timp manifestări nevrotice însoţite de anxietate, depresie şi de aceea restructurarea acestei atitudinii poate fi o prioritate în şedinţele de consiliere şi psihoterapie cognitiv-comportamentală.

Pentru programări online, la cabinet sau mai multe informaţii, vă rugăm să ne contactaţi!  

.      “Perfecţiunea nu atrage atenţia.” Nichita Stănescu

Copyright - S.C.P.P. Patrascu & Pirvan – PSIHOUTIL. Toate drepturle rezervate.
www. psihoutil.ro / Webdesign by Atelier de Web / 15.08.2018 - 09:54