Procesele afective

De asemnea, puteți citi și despre tulburările de afectivitate.

. Afectivitatea exprimă o dimensiune vitală a sufletului uman, cuprinzând întreaga gamă de procese afective, ca, de exemplu: afecte, emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni. Toate aceste vibraţii afective oglindesc relaţiile noastre cu mediul înconjurător, măsura în care trebuinţele, interesele şi aspiraţiile noastre sunt împlinite. De exemplu, satisfacerea trebuinţelor ne generează bucurie, fericire, satisfacţie, plăcere, iar neâmplinirea acestora duce la frustrare, supărare,tristete.

. Orice manifestare afectivă poate fi caracterizată în raport cu următoarele proprietăţi:

subiectivitate: aparţine întotdeauna unui subiect şi reflectă măsura în care terbuinţele acestuia sunt sau nu satisfăcute;
evaluare: ele traduc gradul de utilitate a unui obiect sau situaţii, importanţa acestora pentru subiect, în trăiri plăcute sau neplăcute;
valoare motivatională: au o încărcătură energetică care poate declanşa efectuarea unor acţiuni, situaţie în care omul este animat de o motivaţie afectivă;
polaritate: tendinţa de a fi pozitive sau negative şi de a alcătui perechi de trăiri contrare, ca de exemplu bucurie-tristete, iubire-ură etc.;
mobilitate: omul nu rămâne blocat într-o anumită trăire afectivă. Aceasta trece dintr-o fază în alta sau dintr-o formă în alta. De exemplu trecerea de la iubire la ură etc.;
intensitate: forţa, tăria trăiri afective. Ea depinde de valoarea obiectului, de importanţa lui în raport cu trebuinţele subiectului şi de capacitatea afectivă a acestuia;
durată: orice manifestare afectivă are o întindere în timp, o persistenţă mai mică sau mai mare. Unele procese afective durează foarte puţin, iar altele se pot întinde pe parcursul mai multor ani;
expresivitate: pot fi transmise în exterior prin intermediul mimicii, gesturilor, pantomimicii etc.

. Procesele afective diferă între ele şi în ceea ce priveşte gradul de conştientizare şi măsura în care se supun controlului voluntar. Principalele procese afective sunt:

afectele: trăiri afective de scurtă durată, foarte intense cu desfăsurare tumultoasă şi care se supun greu controlului conştient şi voluntar (ex. furia);
emoţiile: manifestări afective de scurtă durată, de intensitate variabilă, care exprimă reacţiile noastre faţă de situaţiile cu care ne confruntăm;
dispoziţiile: stări difuze, generalizate, relativ stabile, cu intensitate moderată şi cu determinism complex dar nu întotdeauna conştientizat (ex. dispoziţia pesimistă);
sentimentele: structuri afective complexe de lungă durată, de intensitate moderată, elaborate în ontogeneză în legătură cu anumite semnificaţii şi valori (ex. sentimentul de prietenie);
pasiunile: structuri afective complexe, stabile şi de mare intensitate care împing irezistibil persoana la acţiune pentru atingerea scopului (ex. pasiunea profesională).

Pentru informaţii suplimentare sau programări la psihoterapie, vă rugăm să ne contactaţi.

. “Înălţimea sentimentelor este în relaţie directă cu profunzimea inteligenţei.” Victor Hugo