Ipohondria

Prin ce se caracterizează ipohondria?

. Această tulburare apare în special la vârsta adultă şi afectează între 1 şi 5 % din populaţia generală, în egală masură barbaţi şi femei. Persoana care suferă de ipohondrie sau într-o exprimare populară “bolnavul închipuit” prezintă următoarele caracteristici (DSM IV):

Preocupare exagerată în legătură cu faptul că ar suferi de o boală gravă, fapt care alimentează preferinţa pentru discuţii şi lecturi pe teme medicale, precum şi pentru vizite dese la medic;
Interpretarea greşită a simptomelor corporale. De exemplu, dacă depune un efort fizic, poate interpreta bătăile mai puternice ale inimii ca pe un simptom al unei grave boli cardiace etc.;
Menţinerea preocupării că ar avea o boală gravă, chiar dacă medicii îl asigură, în baza analizelor amănunţite, că este sănătos. Aceasta îl poate determina, fiind convins că medicii au greşit undeva, să repete de multe ori investigaţiile medicale;
Manifestarea tulburării cel puţin 6 luni. Persistenţa în timp a acestor manifestări poate fi un indicator important al prezenţei ipohondriei;
Apariţia unor probleme în domneniul profesional, social etc. De exemplu, persoana poate absenta frecvent de la serviciu, invocând posibile afecţiuni, care, evident, nu sunt dovedite medical. Toate acestea pot influenţa negativ îndeplinirea sarcinilor de serviciu. De asemenea, poate intra frecvent în conflict cu cei apropiaţi, care îşi dau seama că exagerează cu preocuparea medicală şi nu-i împărtăşesc opiniile;
Recunoaşterea faptului că s-ar putea să exagereze cu preocuparea pentru boală. Acest aspect îi diferenţiază de cei cu convingeri de intensitate delirantă, care resping orice argument logic.

. Ipohondria este diferită de fobia specifică. În cazul fobiei specifice, omul are o frică intensă că s-ar putea îmbolnăvi, pe când în ipohondrie, el este convins că deja suferă de o boală gravă.

Cum se tratează ipohondria?

. Ipohondria, implicând gânduri negative cu caracter obsesiv, erori de interpretare, convingeri disfuncţionale, manifestări anxioase, stres, tensiune neuropsihică, dar şi o oarecare receptivitate la argumentele logice, poate fi tratată de către psiholog prin tehnici şi metode specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale.

. Procedeele terapeutice cognitive permit dobândirea unui control asupra gândurilor obsesive, corectarea sau înlocuirea ideilor şi convingerilor disfuncţionale cu unele mai adaptative, iar tehnicile comportamentale pot ajuta la relaxare şi, implicit, la reducerea gradului de tensiune neuropsihică.

. În situaţii mai grave, când omul nu mai este receptiv la argumentele logice, potrivită este abordarea psihiatrică.

Pentru stabilirea şedinţei sau pentru alte informaţii ne puteţi contacta.

. “Nu este chin mai mare decât să fii sclavul fricii.” Ben Jonson