Ticurile

Ce sunt ticurile?

. Problematica ticurilor este foarte frecventă în limbajul cotidian și în experiența curentă a fiecăruia dintre noi. Frecvent, auzim expresii de genul: “Popescu are un tic !”.

. În general, vorbim despre ticuri atunci când cineva repetă foarte des un anumit cuvânt (tic verbal) sau când face o mișcare repetitivă involuntară și evidentă (tic motor).

. În accepțiunea psihiatrică, ticul reprezintă o mișcare motorie sau vocalizare, bruscă, rapidă, recurentă, stereotipă.

De câte feluri sunt ticurile? . Ticurile, în linii foarte generale, pot fi grupate în două categorii, și anume:

1.Ticurile vocale și motorii simple:

ticurile vocale simple, ca, de exemplu: dresul vocii, fornăitul, inspiratul și expiratul forțat de aer pe nas etc.;
ticurile motorii simple, cum ar fi: clipitul, încrețirea nasului, scuturarea capului, ridicatul din umeri etc..

2. Ticurile vocale și motorii complexe:

ticurile vocale complexe, afectează vorbirea și limbajul, și includ: pronunțarea bruscă, spontană a unui singur cuvânt sau fraze, blocarea vorbirii, modificări bruște și fără sens a înălțimii vocii, accentului sau volumului vorbirii, palilalia (repetarea propriilor sunete sau cuvinte), ecolalia (repetarea ultimilor sunete, cuvinte sau fraze auzite), coprolalia (pronunțarea bruscă, inadecvată a unor cuvinte sau fraze inacceptabile social – obscenități, insulte).
ticurile motorii complexe includ: gesturi manuale, sărituri, mersul cu pași de dans, contorsiunile faciale, mersul înapoi, copropraxia (tic brusc, similar unor gesturi obscene sau sexuale), ecopraxia (imitarea spontană și involuntară a gesturilor cuiva) etc..

Prin ce altceva se mai caracterizează ticurile? . Alte caracteristici ale ticurilor:

Sunt trăite ca irezistibile, dar pot fi suprimate o anumită perioadă de timp;
Sunt efectuate adeseori în accese de unul sau mai multe ticuri;
Pot varia ca frecvență și disruptivitate în diverse contexte;
Diminuă sau încetează în timpul somnului;
Exacerbează în timpul perioadelor de stres;
Adesea sunt anunțate de o tensiune sau necesitate corporală crescândă, asemănându-se cu tensiunea care precede un strănut;
Frecvent apare un sentiment de ușurare sau de reducere a tensiunii după efectuarea ticului.

Cum se tratează ticurile? Tratarea ticurilor se face și în funcție de severitatea afecțiunii. În general medicii recomandă psihoterapia cognitiv-comportamentală, aceasta formă de terapie ajută clienții să își gestioneze simptomele, să le reducă frecvența – contribuind astfel la îmbunătățirea calității vieții.

. Cel mai bun tratament îl constituie exercițiile de relaxare, exercițiile fizice și meditația care ajută la diminuarea stresului în combinație cu psihoterapia cognitiv-comportamantală.

. Ticurile se pot manifesta în forme complexe denumite tulburări, ca, de exemplu:

Sindromul Tourette – este o afecțiune neurologică și se manifestă prin combinarea ticurilor vocale (zgomote involuntare, țipete, dregeri ale glasului, ecolalie) cu ticurile motorii (mișcări ale capului, ale umerilor, ale unui membru, grimase, clipiri ale ochilor, gesturi repetitive). Această formă severă de ticuri poate să apară mai ales la copiii ale caror mame au consumat alcool sau cafeină ori au fost stresate în timpul sarcinii, manifestandu-se înaintea vârstei de 18 ani. O susținere psihologică a pacientului și a familiei sale ajută în abordarea problemelor sociale asociate sindromului Tourette.
Ticul motor sau vocal cronic;
Ticul tranzitor;
Ticul fără nicio altă specificație.

Pentru specificul, diagnosticul și tratamentul acestor tulburări ne puteți contacta.

. Una dintre rădăcinile longevităţii este relaxarea.