Stresul posttraumatic

Ce este stresul posttraumatic?

. Este o afecţiune din categoria tulburărilor anxioase şi apare ca urmare a trăiri unui eveniment negativ (pandemie, accident auto, incendiu, agresiune fizică, îmbolnăvirea sau decesul unei persoane dragi, viol, cutremur, primirea unui diagnostic de boală fatală etc.) în care persoana a simţit frică intensă, neputinţă, sentimentul că viaţa i-a fost pusă în pericol, oroare etc.

. Uneori, stresul posttraumatic poate afecta nu numai persoanele care au fost implicate direct în evenimentul traumatizant, ci şi pe cele care au fost doar martore.

Cum recunoaştem stresul posttraumatic?

. Tabloul simptomatologic al unei astfel de tulburări anxioase este foarte bogat. Principalele simptome sunt următoarele:

Amintirile evenimentului revin frecvent şi fără să vrem în minte;
Coşmaruri în care situaţia traumatizantă este retrăită;
Reactivitate fiziologică la stimulii care ne amintesc de traumă;
Evitarea a ceea ce ne aduce aminte de traumă (gânduri, sentimente, conversaţii, locuri, persoane, situaţii etc.);
Amnezie faţă de anumite aspecte ale situaţiei traumatizante;
Sentimentul de detaşare sau de înstrăinare de alţii;
Diminuarea semnificativă a interesului pentru diverse activităţi, care îi plăceau persoanei înainte de traumă;
Activare neurofiziologică crescută exprimată prin dificultatea în adormire sau a rămâne adormit, iritabilitate, dificultăţi de concentrare.

. Toate aceste simptome trebuie să se manifeste mai mult de o lună pentru a fi vorba de stres posttraumatic. Dacă simptomele ţin cel puţin două zile sau maximum o lună, atunci avem de-a face cu stresul acut.

Cum se tratează stresul posttraumatic?

. Se tratează la psiholog prin intermediul şedinţelor de psihoterapie cognitiv-comportmentală. Principalele demersuri constau în:

Reducerea hiperactivării neurofiziologice prin trainingul autogen Schultz. Învăţarea şi exersarea tehnicii de relaxare psihosomatică ajută la înlăturarea iritabilităţii, a dificultăţii de concentrare, a insomniei, a stării de agitaţie etc;
Reducerea distresului produs de reamintirea traumei prin intermediului tehnicii expressive writing. Această tehnică presupune exprimarea în scris, foarte detaliată, a experienţelor legate de evenimentul traumatic (senzaţii, gânduri, emoţii, imagini mintale) şi permite o eliberare emoţională, o depăşire a amneziilor, precum şi obişnuirea cu amintirea traumei;
Desensibilizarea progresivă faţă de evenimentul traumatic. Constă în derularea lentă şi repetată în minte a aspectelor traumei până când trăirile emoţionale asociate se reduc semnificativ, scopul fiind nu ştergerea traumei din minte, ci dezamorsarea trăirilor emoţionale;
Reducerea comportamentului de evitare prin tehnica expunerii. Aceasta implică expunera intenţionată şi repetată la stimuli (obiecte, persoane, situaţii) care produc anxietate şi menţinerea acestui contact până când persoana se convinge în mod direct că nu apar consecinţele negative de care îi este teamă.
Diverse metode cognitive şi comportamentale. Acesteau au rolul de a indentifica şi de a înlocui gândurile iraţionale, emoţiile şi comportamentele dezadaptative cu unele mai funcţionale.

Pentru stabilirea şedinţei sau pentru alte informaţii ne puteţi contacta.

. “Stresul este un laborator de studiu care ne învaţă mereu cum să rezolvăm dificultăţile pe care le întâmpinăm în viaţă.” Merrill F. Raber