Gelozia

. Gelozia reprezintă un ansamblu de trăiri emoţionale, gânduri şi acţiuni care apar şi se intensifică atunci când o relaţie importantă riscă să fie periclitată de un rival.

. Ca sa fii gelos trebuie sa ai pe cineva sau ceva, în ideea de a avea sentimentul de posesiune, cum că acel cineva sau ceva îţi aparţine. Un potenţial individ ameninţă să te deposedeze de acel cineva sau ceva.

Motorul geloziei este teama

. Într-o relaţie de cuplu, pentru a simţi gelozie trebuie să te aştepţi ori să te simţi îndreptăţit la fidelitate sexuală din partea partenerului tău.

. Gelozia apare în urma credinţei că partenerul nu respectă, renunţă sau dispreţuieşte angajamentul vostru de bază (explicit sau implicit), adică de a vă încredinţa intimitatea fizică şi psihică reciprocă.

. Poti avea aşteptări pe traiectoria fidelităţii sexuale fără a fi conştient de ele. Partenerul tau, la fel. Mai mult, el poate să îţi împărtăşească sau nu loialitatea pe care o reclami (sau la care te aştepţi în sinea ta). Dacă nu o împărtăşeşte sau atunci când o împărtăşeşte, însă îl suspectezi de contrar, gândirea ta este centrată pe lipsa de reciprocitate, pe trădare şi injustiţie, fundal emoţional al geloziei.

Teama de a pierde o persoană şi teama de a pierde o imagine Teama de a pierde o persoană este activată de doua nevoi diferite, ce pot acţiona simultan sau separat. Aceste nevoi sunt:

nevoia de control – de a poseda o fiinţă;
nevoia de a fi cu cineva, corelată cu teama de singurătate.

. Gelozia pe care o resimţi se traduce prin teama că, în absenţa partenerului nu mai ai pe cine să controlezi. Această situaţie este angoastantă şi experimentată prin sentimentul de gelozie. Este posibil să nu ai o asemenea nevoie de control, însă, cu toate acestea, să simţi gelozie, teama de singurătate, frica că nu îi poţi face faţă.

. Gelozia, în acest sens, este o apărare în raport cu teama de abandon. Plecarea partenerului este percepută ca o ameninţare, dacă el/ea te părăseşte – vei rămâne singur(ă) şi nu crezi că te vei descurca. Mai mult, la teama de singurătate se poate adăuga teama de schimbare. Rămas(ă) singur(ă), este nevoie să te adaptezi noii situaţii, adică să schimbi ceva în stilul de viaţă cu care te obişnuiseşi.

. Teama de a pierde o imagine se referă, bineînţeles, la imaginea de sine. Îţi imaginai că răspunzi perfect nevoilor partenerului, mai bine decât oricine altcineva. Acesta nu este decât orgoliu, iar realitatea te pune faţă în faţă cu această iluzie. Este prea puţin probabil să te acordezi perfect la partenerul tau, încât să nu mai aibă nevoie de nimeni. . Întotdeauna vor exista nemulţumiri, nepotriviri nu există perfecţiune. Descoperirea limitelor personale este frustrantă, deoarece îţi revelează că nu eşti de neînlocuit. Faptul că partenerul se simte atras şi de altcineva este normal să te doară. Însă această durere este benefică! Ea te poate ajuta să creşti din punct de vedere psihologic. Înţelegi că poţi fi important în viaţa cuiva, fără ca importanţa ta să fie supremă (cum poate ne place sa credem), nu suntem buricul pământului. Poate ai aptitudini şi calităţi frumoase, dar ai şi limite personale. Această înţelegere poate fi utilă pentru dezvoltarea ta personală, aceasta îţi restituie noi sensuri fără de care nu poţi avansa. (Nuţă A., Psihologia cuplului, Editura SPER, 2006)

Pentru programări online, la cabinet sau pentru mai multe informaţii, vă rugăm să ne contactaţi.

. “Gelozia este pur şi simplu teama că nu ai valoare.” Jennifer James