Infidelitatea

. Infidelitatea este o problemă de cuplu veche de când lumea. Rezolvarea ei a intrat în sfera perocupărilor religiei, filosofiei, justiţiei, literaturii, artei, vrăjitoriei, astrologiei, moralei şi, nu în ultimul rând, a psihologiei.

. Înţelesul cel mai răspândit al infidelităţii se referă la a înşela sexual partenerul de cuplu. O abordare speculativă şi chiar filosofică a ideii de infidelitate ridică o serie de semne de întrebare în legătura cu alte aspecte faţă de care aceasta s-ar putea manifesta. De exemplu:

Atunci când doar iţi imaginezi că ai relaţii sexuale cu altcineva, în afară de partenerul de cuplu, eşti o persoană infidelă sau nu ?
Dacă mergi la psiholog şi împărtăşeşti acestuia aspecte din viaţa personală pe care nu le cunoaşte nici partenerul de cuplu, atunci manifeşti infidelitate psihică?
Dacă admiri intelectul şi ideile unei persoane, alta decât partenerul de cuplu, se poate vorbi despre infidelitate de ordin intelectual?
Dacă treci la o religie diferită faţă de cea a partenerului de cuplu, atunci manifeşti infidelitate religioasă?
Dacă doar iubeşti o altă persoană, fără a avea şi relaţii sexuale cu aceasta, atunci devii infidel afectiv faţă de partenerul de cuplu?

. Limitele infidelităţii sunt relative şi diferă de la un cuplu la altul. Se poate vorbi despre infidelitate numai în raport cu regulile pe care cuplul şi le stabileşte în mod explicit, cu acordul ambilor parteneri. De exemplu, dacă un cuplu stabileşte regula conform căreia niciunul dintre parteneri nu va avea relaţii sexuale cu altcineva atâta timp cât sunt împreună, un alt cuplu, dimpotrivă, poate să stabilească ca regulă libertatea sexuală totală pentru ambii parteneri. În acest ultim caz, spre deosebire de primul, nu avem de-a face cu infidelitate sexuală atunci când partenerul de cuplu face sex cu altcineva din afara cuplului.

. Abordarea cauzelor infidelităţii a generat, de asemenea, de-a lungul istoriei numeroase explicaţii, unele chiar bizare, imature şi irationale, ca, de exemplu: blestemul, vrăjile, zodiile, ursitorile etc.

. Odată cu dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă a început să se facă lumină şi sub aspectul cauzalităţii fenomenului infidelităţii. Numeroase cercetări au identificat următorii factori principali ai infidelităţii:

Comunicare deficitară în relaţia de cuplu;
Stereotipurile sociale (ex. e în firea bărbaţilor să aibă aventuri sexuale);
Personalităţi incompatibile;
Probleme de natură sexuală;
Tulburări psihice etc.

. Psihologia nu a rămas la stadiul de a identifica doar cauzele infidelităţii, ci oferă şi o gamă variată de metode şi tehnici de abordare a acestui fenomen. Consilierea şi psihoterapia cognitiv-comportamentală se înscriu cu succes în acest trend rezolutiv.

Pentru programări online, la cabinet sau pentru mai multe informaţii, vă rugăm să ne contactaţi.

. “Infidelitatea e comodă. Oricine o poate practica. E infinit mai simplu să te lepezi, să renunţi decât să păstrezi, să continui.” Octavian Paler